Seat Ibiza Rally Build

Stripping it…sideways 14/03/2010

O saptamana mai tarziu masinuta a ajuns in Sibiu, locul unde transformarea va avea loc.

Vineri seara Cristi a decis sa-mi faca cinste cu o bere pentru faptul ca am gasit masina, asta oferind si ocazia de a face un mic test-drive si de a discuta planul pentru miraculoasa transformare. Cristi locuieste la vreo 5 strazi de mine…l-am auzit turand motorul Ibizei de la vreo 3 strazi distanta. Daca as fi avut geamul la camera deschis probabil l-as fi auzit din momentul cand ii dadea cheie. Impartasesc si eu parerea lui Cucu: Bestiala masinuta

La bere, dupa vreo doua ore in care aveam fantezii de Ibiza Kit Car, am stabilit planul pentru a doua zi. Dimineata aveam “programare” la un expert in motoare, suspensii, esapamente, si in principiu tot ce are 4 roti un motor si volan, domnul Dan Niristeanu, cunoscut de unii dintre voi si ca un foarte bun pilot. Sub ochiul maestrului masinuta care statea acum ridicata pe elevator isi capata avizul: stare foarte buna, mai putin una bucata esapament final comprimat si indoit. Apoi dl. Niristeanu incepe sa enumere fel si fel de mici “upgrade-uri” pentru imbunatatirea performantei. Cristi incepe sa ia notite…probabil mai multe decat ia la un curs in 3 ore ).

Dupa masa de pranz capatam putere si incepem etapa “Trei tarani cu surubelnite” (vezi poze). Ducem masina intr-un g(ar)aj(d) disponibil si ne apucam de treaba. Scoatem mocheta, panouri, plafon, scaune, bancheta si orice alt lucru inutil intr-o masina de raliu. Muncim cu spor si in doua ore si jumatate masina e cheala. Numa bine terminam si incepe sa ninga. Noi eram fericiti, terminasem treaba deja. Dar aparuse o mica problema. Cristi si cu mine am decis sa “reparam” frana de mana care nu prindea. Simpla operatiune. Strangem doua piulite si gata. Din nefericire am strans prea tare si am blocat roata dreapta spate. Nici o problema…desfacem piulitele si ne credem cu problema rezolvata. Pe drum in schimb se depusese deja un strat sanatos de zapada ca deh, scump sa dai cu plugu/nisip cand ninge, si pe la un sfert din drumul catre casa intr-o intersectie ne trezim cu fata catre strada de pe care tocmai virasem la staga (a se citi “ne-a fugit curu”). Cristi insa isi pasteaza calmul si cu o manevra usor contra – gas – maxim contra – gas readuce masina pe directia initiala. Ar trebui probabil mentionat in acest moment faptul ca aderenta cauciucurilor din spate era la nivelul unei coji de banane unse cu ulei si profilul acestora era probabil ceva mai plat decat fata unei oglinzi. Continuam cu mari usoare emotii, cu plecari din treapta a 2-a de viteza si decidem totusi sa ne oprim la jumatatea drumului, in parcarea de la Sala Sporturilor Transilvania. Avem in acel moment o revelatie : nu suntem mecanici si probabil e bine sa nu ne mai jucam cu chei si surubelnite la componentele esentiale ale masinii ). Seara mai primim o bere de la Cristi pentru ajutorul acordat la dezmembrare. (Incep sa cred ca e avantajos sa faci afaceri de genu asta cu Cristi )

Duminica dimineata dl. Niristeanu salveaza situatia deblocand roata dreapta spate astfel incat masina poate fi dusa la un service competent pentru revizie si inlaturarea altor anexe inutile. Vizitam si un magazin cu piese si accesorii auto de unde Cristi isi achizitioneaza cateva lucruri necesare unei masini de curse: sigurante de capota/haion, comutator general, volan (Sparco 345 Suede) si cagula lui George Grigorescu (via Calin Bucur).

Cam atat pentru acum. Mai jos aveti cateva poze titrate “Trei tarani cu surubelnite”. Mentionez ca tot ce s-a scos din masina e de vanzare (inclusiv volan+airbag, airbag pasager, computer airbag) asa ca nu ezitati sa ne contactati daca vedeti ceva ce va place